Înțelegeți evenimentele și popoarele importante care au modelat istoria Canadei.

Acolo unde povestea Canadei pornește în larg.
Hartă a capitolului
Puncte cheie
Puncte-cheie de Reținut
Popoarele indigene trăiesc în Canada de mii de ani și îi modelează istoria și identitatea.
Colonizarea franceză și britanică, precum și lunga rivalitate dintre ele, au pregătit terenul pentru Canada modernă.
Confederația din 1867 a unit provinciile în Dominion-ul Canadei.
Expansiunea spre vest și calea ferată transoceanică au legat noua țară.
Contribuțiile canadiene în Primul și al Doilea Război Mondial au contribuit la definirea identității naționale.
Prezentare pe slide-uri
/ 19
taste
O călătorie prin trecutul Canadei

John Cabot, un navigator italian care naviga pentru Anglia, a ajuns pe coasta Newfoundland-ului în 1497, revendicând pământul pentru Anglia.
Slide 1 din 19
Explorarea europeană: Când europenii au explorat Canada, au găsit toate regiunile ocupate de popoare native pe care le-au numit indieni, crezând în mod eronat că au ajuns în Indiile de Est.
Trăind din pământ
Supraviețuirea indigenilor: Popoarele indigene trăiau din pământ: unele prin vânătoare și culegere, altele prin cultivarea plantelor.
Regiunea Marilor Lacuri: Huron-Wendat și Iroquois cultivau pământul și vânau în regiunea Marilor Lacuri.
Vânători-culegători din Nord-Vest: Cree și Dene erau vânători-culegători în Nord-Vest.
Nomadism Sioux: Sioux erau nomazi, urmărind turmele de bizoni.
Adaptarea inuit: Inuiții trăiau din fauna sălbatică arctică.
Conservarea pe Coasta de Vest: Băștinașii de pe Coasta de Vest conservau peștele prin uscare și afumare.
Impactul european
Războaie: Războiul era frecvent între grupurile aborigene pentru pământ, resurse și prestigiu.
Sosirea europenilor: Sosirea comercianților, misionarilor, soldaților și coloniștilor europeni a schimbat pentru totdeauna modul de viață al băștinașilor.
Boli: Un număr mare de aborigeni au murit din cauza bolilor europene față de care nu aveau imunitate.
Relații aborigene-europene: Aborigenii și europenii au format legături economice, religioase și militare puternice în primii 200 de ani de coexistență, care au pus bazele Canadei.
Vikingii: Vikingii din Islanda au ajuns în Labrador și Newfoundland acum 1.000 de ani.
Explorare și colonizare
L’Anse aux Meadows: Așezarea vikingă de la L’Anse aux Meadows este sit al Patrimoniului Mondial.
1497 - John Cabot: În 1497, John Cabot a întocmit prima hartă a Coastei de Est a Canadei.
Revendicarea lui Cabot: Cabot, un imigrant italian în Anglia, a revendicat Newfoundland sau Insula Cape Breton pentru Anglia.
1610 - Așezare engleză: Așezarea engleză a început în 1610.
1534–1542 - Jacques Cartier: Între 1534 și 1542, Jacques Cartier a făcut trei călătorii în Canada, revendicând pământul pentru Franța.
Denumirea Canadei
„Kanata”: Cartier a auzit doi ghizi capturați rostind cuvântul iroqu „kanata”, care înseamnă „sat”.
Anii 1550 - Apariția numelui: Până în anii 1550, numele „Canada” a început să apară pe hărți.
1604 - Prima așezare: În 1604, exploratorii francezi au înființat prima așezare europeană la nord de Florida.
Primele așezări
Insula St. Croix și Port-Royal: Pierre de Monts și Samuel de Champlain au înființat așezări pe Insula St. Croix și la Port-Royal în Acadia.
1608 - Québec City: În 1608, Champlain a construit o fortăreață la Québec City.
Alianțe: Coloniștii s-au confruntat cu un climat aspru și au format alianțe cu popoarele indigene împotriva irochezilor.
Alianțe și pace
Alianțele lui Champlain: Champlain s-a aliat cu Algonquinii, Montagnais și Huron împotriva irochezilor.
1701 - Tratat de pace: Francezii și irochezii au făcut pace în 1701.
Comerțul cu blănuri și imperiul
Comerțul cu blănuri: Francezii și aborigenii au colaborat în comerțul cu blănuri, condus de cererea de blănuri de castor în Europa.
Lideri francezi: Lideri precum Jean Talon, Episcopul Laval și Contele Frontenac au extins Imperiul Francez în America de Nord.
1670 - Hudson’s Bay Company: În 1670, Regele Charles al II-lea al Angliei a acordat companiei Hudson’s Bay Company drepturi exclusive de comerț asupra bazinului Golfului Hudson.
Rivalități comerciale
Concurența în comerțul cu blănuri: În următorii 100 de ani, Hudson’s Bay Company a concurat cu comercianții din Montreal.
Voyageurs și coureurs des bois: Voyageurs și coureurs des bois călătoreau cu canoea și formau alianțe cu First Nations.
Bătălii pentru control
Anii 1700 - Franța vs. Marea Britanie: În anii 1700, Franța și Marea Britanie au luptat pentru controlul Americii de Nord.
1759 - Câmpiile lui Abraham: În 1759, Marea Britanie a învins Franța în Bătălia de pe Câmpiile lui Abraham la Québec City.
Wolfe și Montcalm: Ambii comandanți, Wolfe (britanic) și Montcalm (francez), au fost uciși în bătălie.
Provincia Quebec: După război, Marea Britanie a redenumit colonia „Provincia Quebec”.
Conservarea culturală
Catolici de limbă franceză: Catolicii de limbă franceză (habitants sau Canadiens) și-au păstrat modul de viață într-un Imperiu Britanic protestant și de limbă engleză.
1774 - Quebec Act: Pentru a guverna majoritatea catolică franceză, Marea Britanie a adoptat Quebec Act în 1774, o fundație constituțională a Canadei.
Schimbări juridice și religioase
Drepturile catolicilor: Actul a oferit catolicilor libertate religioasă și le-a permis să dețină funcții publice, lucru pe care Marea Britanie însăși nu îl permitea la acea vreme.
Drept civil francez: A restabilit dreptul civil francez, dar a păstrat dreptul penal britanic.
1776 - Independența americană: În 1776, cele 13 colonii la sud de Quebec și-au declarat independența, formând Statele Unite.
Migrație spre nord
Migrația loyaliștilor: Peste 40.000 de loyaliști au fugit în Nova Scotia și Quebec, inclusiv mii de mohawki loyaliști conduși de Joseph Brant.
Diversitatea loyaliștilor: Loyaliștii erau diverși ca origine și religie.
Loyaliști negri: Aproximativ 3.000 de loyaliști negri au venit căutând o viață mai bună. Unii au ajutat ulterior la fondarea orașului Freetown din Sierra Leone în 1792.
Dezvoltarea democratică: Democrația în Canada s-a dezvoltat treptat și pașnic.
Primele adunări
1758 - Adunarea de la Halifax: 1758: Prima adunare aleasă la Halifax, Nova Scotia.
Adunările PEI și NB: Insula Prinței Eduard a urmat în 1773 și New Brunswick în 1785.
Schimbări constituționale
Constitutional Act din 1791: Constitutional Act din 1791 a împărțit Quebecul în Canada Superioară (de limbă engleză, protestantă) și Canada Inferioară (de limbă franceză, catolică).
Adunări alese: Fiecare avea o adunare legislativă aleasă.
„Canada” devine nume oficial: Numele „Canada” a devenit oficial, iar regiunile erau cunoscute colectiv ca America de Nord Britanică.
Sclavia: Sclavia exista în întreaga lume, inclusiv în Americi și în Imperiul Britanic.
Mișcarea de abolire
Mișcări aboliționiste: Mișcările aboliționiste au început în Marea Britanie la sfârșitul anilor 1700.
1793 - Actul lui Simcoe: În 1793, Canada Superioară a făcut primul pas către abolire sub Guvernatorul John Graves Simcoe.
Schimbări la nivelul întregului imperiu
1807 și 1833 - Abolire: În 1807, Marea Britanie a interzis comerțul cu sclavi și a abolit sclavia în întregul Imperiu în 1833.
Calea ferată subterană: Mii de sclavi evadați au ajuns în Canada prin Calea ferată subterană.
Economia timpurie: Economia timpurie a Canadei a fost construită pe comerțul cu blănuri și pe exporturile de resurse.
Dezvoltarea economică
Hudson’s Bay Company: Hudson’s Bay Company a dominat comerțul cu blănuri de la Winnipeg la Victoria.
Instituții financiare: Instituțiile financiare au apărut la sfârșitul secolului al XVIII-lea și începutul secolului al XIX-lea.
1832 - Bursa din Montreal: Bursa din Montreal s-a deschis în 1832.
Economie bazată pe resurse
Agricultură și exporturi: Timp de secole, economia s-a concentrat pe agricultură și pe exportul de blănuri, pește și cherestea prin căi navigabile și drumuri.
Războiul din 1812: Războiul din 1812 a confirmat independența Canadei față de Statele Unite.
Dominația Marinei Regale după Trafalgar: După victoria navală britanică de la Trafalgar, Marina Regală a controlat mările, ceea ce a contribuit la resentimentul american și la tensiunile care au dus la Războiul din 1812.
Conflict și apărare
Războaiele napoleoniene: Imperiul Britanic a luptat împotriva lui Napoleon, declanșând resentimentul american.
1812 - Invazia SUA: În 1812, SUA a invadat Canada, dar a fost respinsă.
Șeful Tecumseh: Voluntarii canadieni și First Nations, conduși de Șeful Tecumseh, au sprijinit apărarea.
Generalul-Maior Brock: Generalul-Maior Brock a capturat Detroitul, dar a murit la Queenston Heights.
Charles de Salaberry: Charles de Salaberry și 460 de soldați au respins 4.000 de invadatori americani la Châteauguay.
Consecințe și impact
1813 - York incendiat: În 1813, americanii au incendiat clădirile Parlamentului din York; Marea Britanie a ripostat la Washington, D.C.
Apărările canadiene: Britanicii au finanțat apărările canadiene, inclusiv Citadelele și Fort Henry.
Granița Canada–SUA: Granița modernă Canada–SUA provine parțial din acest război.
Selecție defensivă de către Wellington: Ottawa a fost aleasă ca un sit defensiv cheie de către Ducele de Wellington, legând consecințele războiului de viitoarea capitală a Canadei.
Mișcări reformatoare: Reformatorii din Canada Superioară și Inferioară au cerut un progres mai rapid către democrație.
Cauzele rebeliunii
Idealuri republicane: Unii au dorit valori republicane sau uniunea cu SUA.
Rebeliuni eșuate: Rebeliunile armate din 1837–38 au eșuat din cauza lipsei de sprijin.
Consecințe
Înfrângerea rebelilor: Rebelii au fost învinși; unii au fost executați sau exilați.
Raportul Lordului Durham: Lordul Durham a recomandat unirea Canadelor și acordarea unei guvernări responsabile.
Asimilare și reforme
Propunere de asimilare: Durham a îndemnat în mod controversat la asimilarea canadienilor francezi.
Persistența identității franceze: Identitatea franceză a persistat, iar reformatori precum Taché și Cartier au devenit Părinți ai Confederației.
1840 - Provincia Canadei: În 1840, Canada Superioară și Inferioară au fost unite ca Provincia Canadei.
Primele reforme
La Fontaine, Baldwin și Howe: La Fontaine și Baldwin, împreună cu Joseph Howe în Nova Scotia, au promovat guvernarea responsabilă.
Realizarea guvernării responsabile
1847–48 - Nova Scotia: Nova Scotia a fost prima care a obținut guvernarea responsabilă deplină în 1847–48.
1848–49 - Canada Unită: Canada Unită a urmat în 1848–49 sub Lordul Elgin.
Încrederea parlamentară: Sistemele parlamentare moderne cer ca guvernul să demisioneze dacă pierde încrederea.
Conducerea lui La Fontaine: La Fontaine a fost primul lider al unei guvernări responsabile în Canade.
1864–1867 - Confederația: Între 1864 și 1867, provinciile au lucrat împreună cu sprijin britanic pentru a crea o nouă țară.
Formarea Canadei
Părinții Confederației: Părinții Confederației au creat o structură guvernamentală federală și provincială.
Ontario, Quebec, NB, NS: Provincia Canadei a fost împărțită în Ontario și Quebec, cărora li s-au alăturat New Brunswick și Nova Scotia pentru a forma Dominionul Canadei.
Legislative provinciale: Fiecare provincie a primit propriul său legislativ cu control asupra educației și sănătății.
1867 - BNA Act: British North America Act a fost adoptat în 1867, creând oficial Dominionul Canadei la 1 iulie.
Ziua Canadei: 1 iulie, fostă Ziua Dominionului, este acum sărbătorită ca Ziua Canadei.
Sir Leonard Tilley - 1864: Sir Leonard Tilley a propus numele „Dominionul Canadei” în 1864.
Viziune și inspirație
Inspirație din Psalmul 72: Inspirat de viziunea Psalmului 72 despre dominație de la mare la mare.
Viziune pentru Canada: Expresia întruchipa o viziune a unei națiuni puternice, unite și libere.
„Dominion” în Constituție: Termenul „Dominion” a fost înscris în Constituție și folosit timp de 100 de ani.
Creștere teritorială: Canada s-a extins spre vest și nord pe măsură ce noi provincii și teritorii s-au alăturat.
Date cheie
1867: Ontario, Quebec, Nova Scotia, New Brunswick
1870: Manitoba, Northwest Territories
1871: British Columbia
1873: Insula Prinței Eduard
1880: Insulele Arctice transferate la N.W.T.
1898: Yukon Territory
1905: Alberta, Saskatchewan
1949: Newfoundland și Labrador
1999: Nunavut
Sir John A. Macdonald - 1867: Sir John A. Macdonald a devenit primul Prim-Ministru al Canadei în 1867.
Sir John A. Macdonald
Naștere și imigrație: Născut în Scoția în 1815 și emigrat în Canada Superioară în copilărie.
Avocat și politician din Kingston: Un avocat din Kingston, Ontario, și un politician priceput.
11 ianuarie - Ziua Macdonald: 11 ianuarie este Ziua Sir John A. Macdonald; portretul său apare pe bancnota de 10 dolari.
Sir George-Étienne Cartier
Arhitect al Confederației: Cartier a fost un arhitect cheie al Confederației din Quebec.
Negociator: A negociat aderarea Manitobei, a British Columbia și a Northwest Territories.
Avocat de căi ferate: Un avocat de căi ferate și un canadian patriot aliat cu Macdonald.
1869 - Râul Roșu: În 1869, Canada a achiziționat nord-vestul de la Hudson’s Bay Company fără a-i consulta pe cei 12.000 de Métis de la Râul Roșu.
Răscoala lui Louis Riel: Louis Riel a condus o răscoală și a capturat Fort Garry, declanșând o criză națională.
Răspunsul cu trupe: Canada a răspuns trimițând trupe, iar Riel a fugit în Statele Unite.
1870 - Manitoba: În 1870, Canada a creat Manitoba ca o nouă provincie pentru a rezolva conflictul.
Riel ales: Riel a fost ales ulterior în Parlament, dar nu și-a ocupat niciodată locul.
Întrebări despre unitate: Răscoala Métis din 1869–70 a ridicat întrebări despre unitatea națională și capacitatea Canadei de a-și guverna vastul interior.
Consimțământul Métis: Confiscarea de către Canada a Râului Roșu fără consimțământul Métis aproape că a fracturat tânărul Dominion.
Guvern provizoriu: Capturarea Fort Garry de către Riel și formarea unui guvern provizoriu au forțat Ottawa să acționeze.
Manitoba creată: Criza a fost dezamorsată prin crearea Manitobei în 1870, dar tensiunile au persistat.
Rebeliunea Nord-Vestică din 1885
1885 - A doua rebeliune: Pe măsură ce colonizarea spre vest a continuat, o a doua rebeliune a izbucnit în 1885.
Conducerea lui Riel: Riel a condus forțele Métis și indigene în Saskatchewan, dar a fost învins, judecat și executat pentru înaltă trădare.
Indignarea din Quebec: Execuția sa a stârnit indignare în Quebec și o dezbatere asupra drepturilor indigene.
Părintele Manitobei: Riel este amintit ca apărător al drepturilor Métis și Părinte al Manitobei.
Gabriel Dumont: Gabriel Dumont, liderul militar al lui Riel, a jucat un rol cheie în rezistența Métis în timpul rebeliunii din 1885.
Apariția Poliției Călare a Nord-Vestului
1873 - NWMP înființată: Ca răspuns la tulburări, guvernul federal a creat North West Mounted Police în 1873.
Aplicarea legii: NWMP a ajutat la colonizarea Vestului și la aplicarea legii canadiene.
Forturi înființate: Au înființat forturi precum Calgary și Macleod, cu Regina drept sediu.
RCMP astăzi: Astăzi, sunt cunoscuți drept Royal Canadian Mounted Police (RCMP), iconici în cultura canadiană.
Sir Sam Steele: Generalul-Maior Sir Sam Steele a devenit un Mountie legendar și un erou al frontierei.
Simbolismul NWMP: NWMP a simbolizat legea, ordinea și prezența canadiană în Prerii.
1871 - BC se alătură: British Columbia s-a alăturat Canadei în 1871 după o promisiune de a construi o cale ferată până la Pacific.
1885 - Ultimul cui: Donald Smith, mai târziu Lord Strathcona, a bătut simbolicul „ultim cui” în 1885, finalizând CPR.
Extinderea căii ferate: Calea ferată a permis extinderea canadiană și a contribuit la unificarea țării de la o coastă la alta.
Proiect monumental: CPR a fost un proiect monumental finanțat de investitori britanici și americani și construit de muncitori diverși.
Munca chineză și discriminarea
Muncitori chinezi: Muncitorii chinezi au jucat un rol cheie în construirea căii ferate în condiții dificile.
Discriminare prin Head Tax: După finalizare, imigranții chinezi s-au confruntat cu discriminare, inclusiv un Head Tax.
Scuze din 2006: Guvernul Canadei a emis o scuză oficială în 2006 pentru această politică.
Condiții dificile: Muncitorii chinezi de la calea ferată au trăit în tabere izolate și au îndurat greutăți și pericole extreme.
Boom economic: Economia Canadei a cunoscut un boom la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX, devenind mai industrializată.
Sir Wilfrid Laurier: Sir Wilfrid Laurier, primul Prim-Ministru francez-canadian, a promovat imigrația în Vest.
Imigranți britanici și americani: Au sosit un milion de imigranți britanici și un milion de imigranți americani.
Coloniști în Prerii: Sute de mii de ucraineni, polonezi, germani, norvegieni, suedezi și alții s-au stabilit în Prerii.
Conducerea lui Laurier: Conducerea lui Sir Wilfrid Laurier la începutul anilor 1900 a marcat o epocă de prosperitate și creștere demografică.
Politici de imigrație: Politicile sale de imigrație au adus un număr mare de coloniști din Europa și SUA în Preriile Canadei.
Laurier pe bancnota de 5 dolari: Portretul lui Laurier apare pe bancnota canadiană de 5 dolari ca simbol al moștenirii sale.
1914 - Începutul WWI: Canada s-a alăturat războiului în 1914 ca parte a Imperiului Britanic.
Serviciul canadian: Peste 600.000 de canadieni au servit; 60.000 au murit și 170.000 au fost răniți.
Bătălii majore: Canada a luptat în bătălii majore precum Vimy Ridge și Amiens, câștigând respect internațional.
Vimy Ridge și identitatea națională
Aprilie 1917 - Vimy Ridge: În aprilie 1917, forțele canadiene au capturat Vimy Ridge cu 10.000 de victime.
Simbol al unității: Victoria a devenit un simbol al realizării și unității canadiene.
9 aprilie - Ziua Vimy: 9 aprilie este comemorată ca Ziua Vimy.
Internare și discriminare
Internare: În timpul războiului, peste 8.000 de persoane, în mare parte imigranți ucraineni, au fost internate ca „inamici străini”.
Sfat britanic ignorat: Acest lucru s-a întâmplat în ciuda sfatului britanic împotriva unor astfel de politici.
Campanii finale și victorie
Sir Arthur Currie: Sub Generalul Sir Arthur Currie, Canada a condus bătălii decisive în ultimele 100 de zile ale războiului.
11 noiembrie 1918 - Armistițiul: Războiul s-a încheiat la 11 noiembrie 1918 cu Armistițiul.
Mândria canadiană: Aceste eforturi au întărit mândria canadiană, în special în Canada engleză.
Schimbări post-WWI: După Primul Război Mondial, Canada a cunoscut schimbări sociale și politice semnificative.
Anii dintre războaie
British Commonwealth: După WWI, Imperiul Britanic s-a transformat în British Commonwealth of Nations, Canada fiind un membru de frunte.
Creșterea anilor 1920 și prăbușirea din 1929: Anii 1920 au cunoscut creștere economică și șomaj scăzut, dar prăbușirea bursei din 1929 a declanșat Marea Depresiune.
1933 - Șomaj: Până în 1933, șomajul a ajuns la 27%, iar fermierii din Prerii s-au confruntat cu secetă și cu prețuri scăzute la grâne.
1934 - Banca Canadei: Banca Canadei a fost creată în 1934 pentru a stabiliza sistemul financiar.
Programe sociale: Cererile sociale au crescut pentru programe precum asigurarea de șomaj, salariul minim și o săptămână standard de lucru.
Imigrație și discriminare
Restricții din epoca Depresiunii: Imigrația a scăzut în timpul Depresiunii, iar refugiații, inclusiv evreii care fugeau din Germania nazistă, au fost adesea respinși.
Canada în al Doilea Război Mondial
1939 - Declarația WWII: Canada a declarat război Germaniei naziste în 1939 și s-a alăturat forțelor Aliate pentru a învinge tirania în Europa și Asia.
Serviciul canadian: Peste un milion de canadieni și newfoundlandezi au servit; 44.000 au fost uciși.
Bătălii cheie: Forțele canadiene au participat la apărarea Hong Kong-ului (1941), la raidul de la Dieppe (1942) și la eliberarea Italiei și a Țărilor de Jos.
Ziua Z - Plaja Juno: În Ziua Z, 6 iunie 1944, canadienii au capturat Plaja Juno în invazia aliată a Normandiei.
Bătălia Atlanticului: Canada a jucat un rol cheie în Bătălia Atlanticului și a antrenat 130.000 de membri ai echipajelor aeriene aliate sub British Commonwealth Air Training Plan.
A treia cea mai mare marină: La sfârșitul războiului, Canada avea a treia cea mai mare marină din lume.
Discriminare și scuze
Internarea japonezilor canadieni: În timpul WWII, japonezii canadieni au fost relocați forțat și li s-au vândut bunurile fără despăgubiri.
Scuze din 1988: Guvernul a cerut scuze ulterior în 1988 și a oferit despăgubiri victimelor.
Phil Edwards – Simbol al diversității și excelenței: Phil Edwards, un olimpic canadian negru și ofițer medical în WWII, a simbolizat diversitatea și excelența Canadei între războaie.
Războiul Burilor și mândria națională: Participarea Canadei la Războiul Burilor (1899–1902) a marcat apariția sa în conflictele internaționale și mândria.
Puncte cheie
Puncte-cheie de Reținut
Popoarele indigene trăiesc în Canada de mii de ani și îi modelează istoria și identitatea.
Colonizarea franceză și britanică, precum și lunga rivalitate dintre ele, au pregătit terenul pentru Canada modernă.
Confederația din 1867 a unit provinciile în Dominion-ul Canadei.
Expansiunea spre vest și calea ferată transoceanică au legat noua țară.
Contribuțiile canadiene în Primul și al Doilea Război Mondial au contribuit la definirea identității naționale.
Galerie
Sari la eră
Primele popoare și primul contact
Noua Franță și era britanică
Spre statalitate
Confederație și expansiune
Era războaielor mondiale
Întrebări frecvente
Istoria timpurie și popoarele indigene
Primii oameni care au trăit în Canada au fost popoarele aborigene, inclusiv grupuri precum Huron-Wendat, Cree, Dene, Sioux, Inuit și băștinașii de pe Coasta de Vest.
Contactul european a schimbat pentru totdeauna viața aborigenilor; mulți au murit din cauza bolilor europene, dar au format și legături economice, religioase și militare puternice cu europenii.
John Cabot, un imigrant italian în Anglia, a fost primul care a cartografiat țărmul atlantic al Canadei în 1497.
Numele „Canada” provine din cuvântul iroqu „kanata”, care înseamnă „sat”.
Jacques Cartier a făcut trei călătorii între 1534 și 1542, revendicând pământul pentru Franța și explorând râul St. Lawrence.
Quebec Act a permis libertate religioasă pentru catolici, a restabilit dreptul civil francez și a ajutat la acomodarea majorității franceze din Imperiul Britanic.
Loyaliștii Imperiului Unit au fost oameni loiali Coroanei Britanice care au fugit de Revoluția Americană pentru a se stabili în Canada.
Joseph Brant a condus mii de indieni mohawk loyaliști în Canada.
Nova Scotia a ales prima adunare reprezentativă în 1758.
Canada Superioară s-a îndreptat spre abolire în 1793, iar sclavia a fost abolită în întregul Imperiu Britanic în 1833.
Confederația și dezvoltarea națională
Dominionul Canadei a fost înființat la 1 iulie 1867.
Sir John A. Macdonald a devenit primul Prim-Ministru al Canadei în 1867.
British Columbia s-a alăturat Canadei în 1871 după ce Ottawa a promis să construiască o cale ferată până la Coasta de Vest.
Ultimul cui al căii ferate Canadian Pacific a fost bătut în 1885, simbolizând unitatea și finalizarea căii ferate de la mare la mare.
Louis Riel a condus o răscoală în 1869 deoarece Métis nu au fost consultați când Canada a preluat pământul lor; a dus la crearea Manitobei.
Guvernarea responsabilă înseamnă că miniștrii Coroanei trebuie să aibă sprijinul majorității reprezentanților aleși pentru a guverna.
Războiul din 1812 a fost purtat între Canada (sub conducere britanică) și Statele Unite, care a încercat să invadeze Canada și a eșuat.
Voluntari canadieni, First Nations și trupe britanice, inclusiv Șeful Tecumseh și Generalul-Maior Sir Isaac Brock, au apărat Canada.
Royal Canadian Mounted Police a provenit din North West Mounted Police, înființată în 1873 pentru a aduce legea în Vest.
Sir Wilfrid Laurier a fost primul Prim-Ministru francez-canadian, ales în 1896.
Războaiele și drepturile femeilor
În aprilie 1917, trupele canadiene au capturat Vimy Ridge, o victorie cheie în Primul Război Mondial. A marcat maturizarea Canadei ca națiune.
Peste 600.000 de canadieni au servit în Primul Război Mondial, iar 60.000 și-au pierdut viața.
Ziua Comemorării este sărbătorită pe 11 noiembrie pentru a-i onora pe canadienii care au murit în serviciul militar. Canadienii fac un moment de reculegere la ora 11 dimineața.
Scris de Locotenent-Colonelul John McCrae în 1915, poemul îi onorează pe soldații căzuți și este adesea recitat de Ziua Comemorării.
În 1916, Manitoba a devenit prima provincie care le-a acordat femeilor dreptul de vot. La nivel federal, majoritatea femeilor au obținut acest drept în 1918.
Agnes Macphail, fermieră și învățătoare, a fost aleasă în 1921 ca prima femeie deputat din Canada.
Al Doilea Război Mondial și consecințele sale
Canada s-a alăturat războiului în 1939, după ce Germania nazistă a invadat Polonia, iar Marea Britanie a declarat război. Canada a acționat independent, dar în sprijinul Aliaților.
La 6 iunie 1944, 15.000 de trupe canadiene au atacat și au capturat Plaja Juno în timpul invaziei aliate a Franței ocupate de naziști.
Peste un milion de canadieni au servit în al Doilea Război Mondial; 44.000 au fost uciși.
Canada a antrenat peste 130.000 de piloți și echipaj aliați sub British Commonwealth Air Training Plan, aducând o contribuție majoră la războiul aerian.
În timpul războiului, japonezii canadieni au fost relocați forțat și li s-au vândut bunurile fără despăgubiri. Guvernul a cerut scuze în 1988.
Royal Canadian Navy a protejat convoaiele de marfă în Bătălia Atlanticului. Până la sfârșitul războiului, era a treia cea mai mare marină din lume.
Extindere și imigrație
Calea ferată a legat Canada de la o coastă la alta și a ajutat la unirea țării. Ultimul cui a fost bătut în 1885 în British Columbia.
Head Tax a fost o taxă discriminatorie impusă imigranților chinezi. Canada a cerut scuze pentru această politică în 2006.
Louis Riel a condus rezistența Métis în două răscoale și este amintit ca fondator al Manitobei și apărător al drepturilor Métis.
Au fost comercianți francezi-canadieni de blănuri care au format alianțe cu First Nations și au explorat zone vaste din America de Nord.
La sfârșitul anilor 1800 și începutul anilor 1900, un număr mare de imigranți, inclusiv ucraineni, polonezi și germani, s-au stabilit și au dezvoltat agricultura în Vest.
Sir Wilfrid Laurier a fost primul Prim-Ministru francez-canadian al Canadei și a promovat imigrația și unitatea națională.
Drumul către Canada modernă
Au fost răscoale armate în Canada Superioară și Inferioară, conduse de reformatori care au considerat că progresul politic era prea lent. Au fost învinse, dar au dus la reforme majore.
Lordul Durham a recomandat unirea Canadei Superioare și Inferioare și introducerea unei guvernări responsabile — în care liderii aleși trebuie să aibă sprijinul majorității.
Înseamnă că ramura executivă trebuie să mențină încrederea adunării alese sau să demisioneze — acest lucru rămâne fundamentul democrației canadiene.
Sir Louis-Hippolyte La Fontaine, un apărător al drepturilor limbii franceze, a condus prima guvernare responsabilă în 1849.
Au fost lideri din diverse colonii care au lucrat între 1864 și 1867 pentru a uni provinciile în Dominionul Canadei.
1 iulie 1867 marchează nașterea Dominionului Canadei, sărbătorită acum ca Ziua Canadei.
Practice
Te simți pregătit?
Încearcă testul complet sau explorează lecția următoare pentru a-ți consolida încrederea.
Urmează
Canada modernă
Canada de azi — fapte cheie despre societate, instituții și viața civică.
🇨🇦 Această lecție este inspirată din conținutul oficial al ghidului Discover Canada publicat de Guvernul Canadei.